Echipa de handbal Oltchim merită apreciată împreună cu toată conducerea care coordonează activitatea ei. Împreună cu echipa managerială a Oltchim care a asigurat ani buni finanţarea unei echipe de sportive care performează. Am spus mereu că nu este posibil să încerci să loveşti în nişte oameni care încurajează performanţa doar pentru că unul dintre acei oameni este Constantin Roibu, omul care periodic trebuie tăvălit din cauza unor interese obscure. Am văzut cum a fost uneori lăudată echipa, în timp ce interesele deontologicilor îi făceau să înjure echipa managerială a Oltchim. Am văzut cum unii dintre ei veneau la meciuri, chiar şi în deplasare pentru ca apoi să caute nod în papură unor oameni care au încurajat în vremuri dificile din punct de vedere economic mişcarea sportivă la cel mai înalt nivel. Şi nu mi s-a părut în regulă.

Obtuzitatea unor politicieni vâlceni este proverbială. Nu de puţine ori m-am trezit că se fac aluzii legate de orientarea mea politică. Mi s-a părut şi mi se pare în continuare o mare eroare pe care o fac aceşti politicieni. De aici şi până a face presiuni asupra ziariştilor nu mai este decât un pas. Faptul că există şi presă direcţionată către un anumit partid sau un anumit om politic nu mai este o noutate. Uitaţi-vă la Antene şi înţelegeţi totul. Ca să mai faci astăzi presă independentă este foarte greu. Dacă apare pe pozitiv într-un ziar un personaj politic, să zicem de la PSD, imediat eşti catalogat ca pesedist. Dacă critici un pesedist, este limpede că ai fost cumpărat de pedelişti. Este o situaţie anormală care nu face bine deloc societăţii în care trăim. O altă consecinţă a acestei situaţii ingrate este manipularea care se produce prin intermediul aceleaşi mass-media. Nu doresc să dau cine ştie ce exemple, pentru că nu există politicieni care să nu facă această greşeală indiferent de culoarea politică. Fiecare are opţiunea sa politică. Este până la urmă o chestiune personală. Însa nu este posibil ca să pozăm în lideri de opinie şi să nu spunem lucrurilor pe nume.

Orgoliile nemăsurate vor face din viitoarea campanie electorală una foarte dificilă. Se anunţă atacuri de toată jena, dezvăluiri incendiare, vendete politice care pot dărâma un candidat sau altul. Desemnarea senatorului Dorel Jurcan candidat al PDL pentru Consiliul Judeţean a surprins puţin mediile politice şi media. Senatorul a mai candidat împotriva actualului preşedinte al Consiliului Judeţean, Ion Câlea şi a pierdut la mustaţă. Dar atunci erau alte vremuri. PDL era pe val. Pesediştii erau în corzi. Acum, nici măcar primarii PDL, cei care mai sunt nu mai ştiu ce să facă. Bani nu prea au primit pe filieră politică. Sprijin prea mare de la centru nici atât. Majoritatea sunt curtaţi de către PSD sau PNL. Deci nu văd un sprijin serios în teritoriu. Plus că momentul este destul de dificil pentru PDL. Dar, să nu ne antepronunţăm atunci când vine vorba despre politica românească unde orice este posibil.

Când credeam că vom avea parte de o campanie elegantă cum pretind toţi politicienii, ne trezim că unii uită uşor lecţiile de viaţă. Sindicatele au de obicei un rol important într-o societate normală la cap. Dar cum la noi totul se rezumă la ciordeală, uşor-uşor, am văzut cum, după ce au devalizat totul de la patrimonii şi fonduri, sindicaliştii au vândut apoi interesele oamenilor către politicieni. Şi după ce nici măcar asta nu au mai avut de vândut, au trecut, parte din ei în liga profesionistă a ciorditorilor

De exemplu mi-ar fi plăcut ca domnul Dumitru Persu să facă un pas înapoi şi să dea un exemplu şi pentru alţii care fac politică şi au avantaje de pe urma ei de atâţia ani. Pentru că este un om împlinit care a făcut multe lucruri bune şi care este suficient de orientat şi inteligent ca să înţeleagă că oamenii sunt sătui de un sistem promovat chiar de către politicieni de felul lui. Este adevărat că trebuie să laşi ceva în loc, iar domnia sa se poate lăuda în continuare că nu se dă pe nimeni altul ca şi capacitate de a coordona şi de a analiza activităţi politice şi nu numai. Profesional nu mai vorbim. Dar nu noi am promovat numai nulităţi cu facultăţi la barieră sau făcute prin poştă. Tot politicieni asemenea domniei sale au promovat tineri subţirei ca intelect şi pregătire tocmai pentru a nu avea surprize în timp şi să aibă cine-i trimite la plimbare. Deci vina le aparţine. Numai că oamenii s-au săturat de aceleaşi feţe care au tăiat şi spânzurat de atâta timp şi care acum ar trebui să facă un pas în spate. Şi nu neapărat să iasă din politică, ci doar să facă un pas măcar simbolic în spate. Iar pentru asta mulţi ar fi mult mai apreciaţi ca politicieni, dar şi ca oameni.

Platforma chimică şi Râmnicul rămân până la urmă cele două chei ale controlului politic în judeţ. Întâlnirea de la Consiliul Judeţean prezidată de preşedintele Ion Cîlea pare a fi una ieşită din tipar de vreme ce PSD-ul nu mai are nici cea mai mică influenţă la nivel guvernamental. Oricât de importantă ar fi platforma chimică pentru Vâlcea (şi nu numai) decizia politică este hotărâtoare. PDL Vâlcea prin liderii săi cu putere de decizie (sau chiar Instituţia Prefectului) ar fi putut fi beneficiarul unei astfel de iniţiative. Dar nu e. Pentru că, după cum spuneam platforma chimică rămâne vitală pentru judeţ şi este o cheie într-un an electoral. Una peste alta judeţul are nevoie de soluţii care nu pot să vină fără sprijin politic.

Anul 2012 începe cu speranţe pentru noi toţi. Fără să vrem, vom fi atraşi în acest an într-o sarabandă electorală în care manipularea va avea un rol foarte important. De aceea, ziarul nostru va încerca să ilustreze cât mai fidel orice eveniment, aşa cum v-a obişnuit de-a lungul timpului. Unul dintre obiectivele principale la Vâlcea este Primăria Râmnicului, unde lupta va fi mai mult decât interesantă. Pe de o parte primarul Romeo Rădulescu, iar pe de cealaltă candidatul USL Emilian Frâncu. Nu trebuie omis din schemă în nici un caz Mircea Gutău, care chiar dacă nu va candida, va putea înclina balanţa decisiv. Romeo Rădulescu pare a se mişca destul de bine, deşi echipa sa lasă de dorit în continuare. PDL nu are o altă şansă serioasă în Vâlcea ca să mai însemne ceva dacă pierde Primăria Râmnicului. Aşa că toată lumea ar trebui să pună osul la muncă alături de actualul primar. Pe de altă parte, îl avem pe Emilian Frâncu, candidatul USL care nu are o echipă închegată de altfel. Se pare că senatorul a început în forţă pre-campania electorală cu… presa. Nişte procese frumoase făcute nu neapărat pentru cine ştie ce motiv serios. Păcat pentru un îndrăgostit de jurnalism, apărător şi susţinător puternic al mass-media.

Săptămâna trecută ar fi trebuit să fie marcată de cel puţin două evenimente. Unul s-a consumat şi a fost cel al inaugurării noului sediu al UNPR, unde Mircea Gutău şi Dan Mazilu au fost aşteptaţi de peste 700 de oameni. Celălalt s-a lăsat aşteptat şi a fost legat de afacerea cu terenul din meri. Aici se pare că se doreşte să se pună batista pe ţambal, de vreme ce liberalii au alte teme pe agendă şi nu clarificarea unui subiect grav promovat de către Adi Panduraşu în Consiliul Municipal. De ce nu se doreşte clarificarea acestui subiect, atât timp cât cel puţin declarativ liderii PNL au promis marea cu sarea? Noi am lăudat poziţia intransigentă a senatorului Emilian Frâncu atunci când a promis clarificarea afacerii şi propunerea unor măsuri împotriva lui Panduraşu dacă nu-şi retrage proiectul de hotărâre. Dar nu a făcut nimic! Să înţelegem că a uitat aşa de repede şi că declaraţia a fost făcută în contextul şedinţei din cadrul USL ca să-i aburească pe colegii din PSD? Pentru că altfel nu mai înţelegem nimic. Nu se poate ca o asemenea afacere cu cântec să fie lăsată aşa în aer.

Datele problemei sunt simple. Liberalii uită ce înseamnă „Prin noi înşine” şi fac propuneri ca din banii publici să se facă nu ştiu ce utilităţi pe un teren privat în meri. Argumentul este stupid. Cică să nu se opună dezvoltării oraşului. Păi cu „prin noi înşine” cum rămâne? Nu aşa ar fi normal? În fine, Panduraşu este vehicolul care face propunerea, în timp ce liderii PNL Cristi Buican şi Emilian Frâncu scot cu greu nişte reacţii cel puţin dubioase şi mai ales contradictorii în şedinţele USL. Iar acestea au multe semnificaţii. Unul nu se opune colaborării cu PDL (pentru că despre asta este vorba), pentru că nu ar fi, vezi Doamne ilegală propunerea. Acesta fiind Buican. Iar celălalt pare a avea o poziţie tranşantă referitor la Panduraşu, dar apoi tace chitic. Acesta este Frâncu. Panduraşu tace şi el, semn că ceva nu este în regulă şi că totul miroase a teatru de păpuşi într-o afacere de milioane de euro.

Scandalul provocat de fostul preşedinte al Senatului Mircea Geoană se va stinge mai repede decât ai zice Gigi Beton. În opinia mea, agitaţia provocată de către fostul candidat pentru Preşedinţia României a fost una programată. Spun asta pentru că nu-l cred pe Mircea Geoană capabil să aibă asemenea iniţiative. Deşi la cât de penibil a reacţionat când a fost dat afară, i-am recunoscut stilul de „iuhu, iuhu, Mihaela, dragostea mea” din noaptea când s-a culcat preşedinte şi s-a trezit „prostănac”, cum îl etichetase în urmă cu nişte ani Ion Iliescu. La Vâlcea, de exemplu Mircea Geoană a avut adepţi doar cât era pe funcţie şi putea face favoruri. Apoi nu a mai avut.