La Biblioteca Judeţeană, operele tovarăşului stau şi acum drept mărturie despre „Epoca de Aur”. Congrese, prelegeri, omagii, cuvântări, dări de seamă şi scrieri alese sunt doar câteva dintre cărţile ce se regăsesc la instituţia de cultură vâlceană. Bibliotecara Ioana Pârnuţă susţine că, dintr-un exces de zel, au fost casate monografii de valoare, doar pentru că aveau poza dictatorului: „Cred că am avut în biblioteca noastră cam tot ce s-a scris şi s-a tipărit în legătură cu Ceauşescu. La fiecare aniversare a zilei sale de naştere, amenajam un pavilion separat de carte, cu operele alese. Multe au fost casate, n-am reuşit să păstrăm niciuna. Erau, totuşi, o pagină de 50 de ani din istoria României.” Bibliotecarele afirmă că vâlcenii dovedesc un interes deosebit pentru viaţa de familie a cuplului Ceauşescu: „Nu este o greşeală că vor să ştie adevărul. E mai bine aşa decât să-l primească de-a gata de la alţii. Este bine să ne asumăm trecutul, să învăţăm din greşelile lui, să luăm partea pozitivă, pe care să o dezvoltăm. Trebuie să privim realitatea cu obiectivitate şi detaşare, fără patimă şi fără să avem impresia că deţinem adevărul absolut.”
Istorie controversată
La Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea se găsesc peste 50 de volume emblematice pentru perioada comunismului. Multe altele au fost distruse de revoluţionarii zeloşi. Numărul celor care răsfoiesc cărţile „celui mai iubit fiu al poporului” sau omagiile ce i-au fost închinate este în creştere. În ultima vreme, la sala de lectură a Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” Rm. Vâlcea vin din ce în ce mai mulţi bătrâni nostalgici, dar şi tineri curioşi, în căutarea cărţilor cu coperte roşii şi litere de-o şchioapă ale dictatorului. Timp de 15 ani, peste operele ceauşiste s-a aşternut un strat gros de praf. Nimeni nu mai era interesat de ce s-a scris despre cel împuşcat la Târgovişte. Acum, situaţia s-a schimbat: sunt zeci de solicitări în fiecare săptămână. Operele dedicate acestuia, ce la revoluţie au scăpat ca prin minune de furia unui grup de tineri porniţi să le pună pe foc, ocupă un loc aparte în depozitul de carte al bibliotecii vâlcene, stând alături de cele ale unor scriitori de renume. La „Antim Ivireanul” se regăsesc, în prezent, peste 50 de volume dedicate „celui mai iubit conducător” ori „savantului de renume mondial”. Dintre toate se distinge celebrul „Omagiu”, care atrage imediat atenţia prin dimensiunile sale mari. Cartea cu pricina se vinde în prezent, la preţuri de sute sau chiar de mii de dolari. La sala de lectură a bibliotecii, din fiecare volum al operelor ceauşiste a mai rămas doar un singur exemplar, restul fiind casate. Bibliotecara Ioana Pârnuţă îşi aminteşte de un moment ce i-a marcat viaţa şi ce explică, în bună măsură, decizia sa de a face tot posibilul pentru a păstra intactă moştenirea scrisă din anii comunismului. „Tatăl meu deţinea foarte multe volume, pe care le-a donat unei biblioteci dintr-o comună vâlceană. După doi - trei ani, toate au fost scoase şi arse. Din întâmplare, în ziua respectivă tatăl meu a trecut pe lângă instituţie şi a văzut cum ardeau cărţile. Mi-a spus atunci că a ars şi o parte din sufletul lui. S-au ars volume valoroase, strânse de-a lungul anilor cu greutate, altele moştenite. În perioada ’50 - ’60, cărţile au fost arse pentru că erau considerate „burgheze”, acum pentru că sunt „ceauşiste” şi „comuniste”, a povestit Ioana Pârnuţă.
„La curtea lui Ceauşescu”, volum la mare căutare
Printre cărţile cele mai căutate de vâlceni se află „Nicolae Ceauşescu - o biografie”, volum semnat de Thomas Kunze şi apărut în Germania, în 2002. „La curtea lui Ceauşescu” este o altă lucrare faţă de care vâlcenii au manifestat un interes aparte. Cartea Suzanei Andreiaş se doreşte a fi o cronică a vieţii de familie a soţilor Ceauşescu, cu părţile ei vizibile şi cu cele ascunse, dar şi cu tabieturile celor doi. Faptele povestite de femeia care a stat în preajma dictatorului aproape trei decenii sunt cu totul şi cu totul inedite, dezvăluind o altă faţă a acestuia, care îi fascinează pe vâlceni. Bibliotecarele spun că sunt cititori care solicită chiar şi volume precum „Omagiu” sau „Epoca Nicolae Ceauşescu - strălucita afirmare a României în conştiinţa lumii”. De asemenea, foarte mulţi sunt interesaţi de vizitele dictatorului peste hotare, dar şi de politica externă din perioada respectivă.
Revoluţionarii pregătiseră rugul
Ioana Pârnuţă îşi aminteşte cum, în decembrie ’89, a reuşit să salveze de la distrugere mai multe volume dedicate lui Ceauşescu, care astăzi se regăsesc în depozitul instituţiei de cultură: „Era chiar în zilele Revoluţiei. În aceeaşi zi fuseseră luate cu asalt prefectura şi poliţia. Un grup de tineri fericiţi şi entuziasmaţi au venit în sala de lectură, pe strada Ana Ipătescu, unde era vechiul sediu. Ne-au cerut toate cărţile pe care le avem despre Ceauşescu, să le ardă. I-am minţit că le-am ars deja. Le-am luat imediat de pe rafturi şi le-am ascuns în spate, în depozit. Ele constituie istoria noastră şi am considerat necesar ca măcar un exemplar din fiecare să-l păstrăm pentru urmaşi”.
Alţi dictatori căutaţi de cititori
Cele mai căutate volume din arhiva Bibliotecii „Antim Ivireanul” par a fi cele semnate de iniţiatorul comunismului european Vladimir Ilici Lenin şi Adolf Hitler. Lenin a fost un revoluţionar rus care a condus partidul bolşevic, primul premier al Uniunii Sovietice şi fondatorul ideologiei cunoscute sub numele de leninism. „Lenin” a fost unul dintre pseudonimele sale. Se crede că l-a creat ca să demonstreze antagonismul faţă de Gheorghi Plehanov, care folosea pseudonimul Volghin, după râul Volga. În orice caz, sunt multe teorii despre provenienţa pseudonimului său, iar Lenin nu a explicat niciodată alegerea sa. Uneori, în Occident, este în mod eronat numit „Nikolai Lenin”, deşi niciodată nu a purtat acest nume în Rusia. La 3-4 aprilie 1917 s-a reîntors la Petrograd, cu ajutorul lui Parvus, urmărind răsturnarea ţarului Nicolae al II-lea. În acea perioadă, Lenin a preluat un rol conducător în mişcarea bolşevică, publicând Tezele din aprilie. După o revoltă a muncitorilor eşuată în iulie 1917, Lenin a fugit în Finlanda. S-a reîntors în octombrie 1917, conducând o revoluţie armată, cu sloganul „Toată puterea – sovietelor!” împotriva Guvernului Provizoriu. Ideile sale de guvernare au fost exprimate în eseul „Statul şi Revoluţia”, care invoca o nouă formă de conducere, bazată pe consiliile muncitorilor numite soviete Adolf Hitler a fost unul din cei mai cruzi dictatori din istoria omenirii. Ajuns la putere în 1933, liderul mişcării naziste Hitler a dus o politică de pregătire şi de declanşare a celui de Al Doilea Război Mondial, precum şi de punere în aplicare a unui plan naţionalist şi rasist de exterminare în masă a evreilor şi altor “indezirabili”, precum şi de lichidare a adversarilor politici. Mein Kampf (Lupta Mea) este o carte scrisă de Adolf Hitler în două volume: Eine Abrechnung, publicată pe 18 iulie 1925 Die nationalsozialistische Bewegung (Mişcarea Naţional-Socialistă), publicată în 1926 Eine Abrechnung este alcătuită din 12, iar Die nationalsozialistische Bewegung este alcătuită din 15 capitole. Hitler a dictat cartea când a fost ţinut prizonier la Landsberg în Germania. Cartea a fost dactilografiată de Rudolf Hess. “Mein Kampf” este o operă autobiografică, dar şi o platformă program a nazismului, mai ales al doilea volum. Se cuprind aici unele “soluţii” la problema evreiască. Mein Kampf a reprezentat şi încă reprezintă pentru naziştii şi neo-naziştii din Al Doilea Război Mondial şi azi bazele naţional-socialismului. „Nu s-au mai cerut şi Jurnalele lui Che Guevara, dar din păcate nu le avem în fondul de carte destinat cititorilor”, a explicat una dintre bibliotecare

















COMENTARIUL TAU