Începem călătoria spre adâncul pământului. Peste tot pluteşte un aer greu, sărat. Drumul, îngust şi întunecos, şerpuieşte spre inima pământului. După câteva minute bune de mers, microbuzul se opreşte şi coborâm timid, nebănuind nicio clipă minunea din adâncuri. Intrăm într-un oraş din sare şi rămânem muţi de uimire. Lumea se plimbă-n stânga şi-n dreapta, cu privirile aţintite spre fiecare colţişor al salinei. Decorul pare sculptat în marmură, însă, totul este săpat în sare. Imensitatea golurilor subterane, labirintul galeriilor de mii de metri, terenurile de sport, magazinul de suveniruri, mesele de biliard, măsuţele şi scăunelele din lemn, cinematograful, dar şi bisericuţa, totul creează impresia unui oraş din adâncuri. Îndrăgostiţi de mirajul sării, toţi cei prezenţi la inaugurarea salinei din Mina Coceneşti, ar fi vrut ca timpul să se oprească-n loc.