Platforma chimică şi Râmnicul rămân până la urmă cele două chei ale controlului politic în judeţ. Întâlnirea de la Consiliul Judeţean prezidată de preşedintele Ion Cîlea pare a fi una ieşită din tipar de vreme ce PSD-ul nu mai are nici cea mai mică influenţă la nivel guvernamental. Oricât de importantă ar fi platforma chimică pentru Vâlcea (şi nu numai) decizia politică este hotărâtoare. PDL Vâlcea prin liderii săi cu putere de decizie (sau chiar Instituţia Prefectului) ar fi putut fi beneficiarul unei astfel de iniţiative. Dar nu e. Pentru că, după cum spuneam platforma chimică rămâne vitală pentru judeţ şi este o cheie într-un an electoral. Una peste alta judeţul are nevoie de soluţii care nu pot să vină fără sprijin politic.

Pozitiv

Iniţiativă pertinentă

Decizia preşedintelui de a se întâlni cu factorii de decizie de pe platforma chimică ne determină să-l includem la această rubrică. Ion Cîlea împreună cu directorii CET Govora şi Oltchim au stabilit preluarea carierelor de la Berbeşti şi Alunu de către Consiliul Judeţean.

Aleşii noştri sunt de această dată amorţiţi. O situaţie ciudată în care nu reuşim să coagulăm un sprijin real pentru salvarea combinatului chimic. Presa are şi ea rolul său în această poveste. Numai că politica primează. Politicienii noştri par a aştepta un deznodământ tragic. Cum vor explica ei o tragedie pe Platforma Chimică? Ce alte subiecte mai importante ar putea să aibă de exemplu acum senatorul Emilian Frâncu care începuse o serie de demersuri salutare. Ce aşteaptă Dorel Jurcan ? Ce aşteaptă primarul Romeo Rădulescu? Şi chiar prefectul Ungureanu, aş îndrăzni să spun. Nu mai vorbim despre Sorin Zamfirescu. Se duce o luptă de gherilă surdă, dar pe lângă adevăratul subiect. Atacurile lansate împotriva lui Constantin Roibu nu pot salva Oltchimul. Atunci de ce politicienii noştri nu se aşează toţi la masă ca să sprijine Vâlcea prin salvarea Oltchim. PCC avea şansa să arate că-şi doreşte salvarea Oltchim, dar nu au făcut-o.

Deputatul Samoil Vîlcu, uneori nu prea ştie de ce a plecat în Parlament. Altfel, nu înţelegem de ce nu are nicio reacţie când vine vorba de problemele societăţii Oltchim, zâmbind în acelaşi timp cu un subânţeles pe care noi nu îl înţelegem. Nu credem că domnul deputat şi-ar dori să angajeze toţi şomerii de la Oltchim, în cazul în care Doamne fereşte, Oltchim s-ar închide. N-ar avea atâtea locuri în farmaciile pe care le păstoreşte!

Politicienii vâlceni sunt din cei mai diverşi. Afacerişti cu afaceri mascate, coate goale, dar şi oportunişti pentru care schimbarea puterii nu a însemnat un hop politic prea mare. Unul dintre cei mai longevivi politicieni vâlceni este deputatul de data asta PDL Sorin Zamfirescu. Inginer pe vremea lui Ceauşescu, Sorin Zamfirescu a reuşit imediat după 1989 să intre în cercuri de putere locale care începeau atunci să construiască economia de piaţă. Anumite cercuri aveau nevoie de politicieni limbuţi care să le reprezinte interesele. Să-i ajute să privatizeze sau să preia active importante pentru a deveni mai apoi afacerişti respectabili. Şi nu ar fi de condamnat unii dintre aceştia, mai ales cei care au muncit, dacă ar lasă un personaj ca Sorin Zamfirescu să-şi mănânce pensia în Parcul Zăvoi. Articolul de faţă nu-şi propune să aducă acuzaţii, ci doar să radiografieze activitatea unui politician care reprezintă Vâlcea de prea multă vreme şi în urma căruia nu rămâne mai nimic. Exceptând anumiţi apropiaţi!!!